împuternici dex - definiţie, sinonime, conjugare

împuternici

[Conjugare] [Sinonime]
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A da sau a prinde putere, a(-şi) reface forţele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPUTERNIC//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârşi ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPUTERNIC//Í mă ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a căpăta forţe fizice şi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /în + puternic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împuternicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împuterniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPUTERNICÍ vb. v. autoriza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPUTERNICÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfiripa, întări, întrema, înzdrăveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se împuternici ≠ a se moleşi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impu imput impute

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici rnici ernici