împuternicit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A da sau a prinde putere, a(-şi) reface forţele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciţi, -te, s.m. şi f. Persoană autorizată a săvârşi ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPUTERNIC//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârşi ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMPUTERNIC//Í mă ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a căpăta forţe fizice şi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /în + puternic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPUTERNICÍ//T ~ţi m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredinţat un mandat; mandatar. /v. a împuternici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împuternicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împuterniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împuternicít s. m., pl. împuternicíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎMPUTERNICÍ vb. v. autoriza.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPUTERNICÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfiripa, întări, întrema, înzdrăveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPUTERNICÍT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se împuternici ≠ a se moleşi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impu imput impute

Cuvinte se termină cu literele: it cit icit nicit rnicit