înădușit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNĂDUŞÍ, înăduşesc, vb. IV. Intranz., tranz. şi refl. (Reg.) A (se) năduşi. – În + năduşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNĂDUŞÍT, -Ă, înăduşiţi, -te, adj. (Reg.) Năduşit. – V. înăduşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNĂDUŞÍ înăduş tranz. 1) A face să se înăduşe. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (carne, legume) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acţiuni, manifestări) A împiedica să izbucnească sau să se dezvolte (prin violenţă); a reprima. ~ o răscoală. 5) A face să nu se mai producă. ~ un sunet. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufleteşti) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înfrâna. /în + a năduşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNĂDUŞÍ mă înăduş intranz. 1) (despre fiinţe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a aerului impur, a căldurii); a se sufoca. 2) fig. A se simţi într-un impas moral (din cauza unor condiţii nefavorabile); a se sufoca. /în + a năduşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înăduşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înăduşésc, imperf. 3 sg. înăduşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înăduşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inad inadu inadus

Cuvinte se termină cu literele: it sit usit dusit adusit