înălțător dex - definiţie, sinonime, conjugare

înălțător

ÎNĂLŢĂTÓR, -OÁRE, înălţători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care înalţă; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S.n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puşti, la mitraliere şi la tunuri, care permite să se dea ţevii înclinarea necesară pentru a lovi ţinta. – Înălţa + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNĂLŢĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înalţă. 2) fig. Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie ~oare. Scopuri ~oare. /a înălţa + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNĂLŢĂT//ÓR2 ~oáre n. (la armele de foc) Dispozitiv folosit la vizarea obiectivului ochit. ~ de tun. /a înălţa + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înălţătór adj. m., pl. înălţătóri; f. sg. şi pl. înălţătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înălţătór s. n., pl. înălţătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Înălţătorînjositor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inal inalt inalta

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator tator ltator