înălțarea dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNĂLŢÁRE, înălţări, s.f. Acţiunea de a (se) înălţa şi rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ♢ Înălţarea (Domnului) = numele unei sărbători creştine, care se ţine la 40 de zile după Paşti; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNĂLŢ//ÁRE ~ări f. v. A ÎNĂLŢA şi A SE ÎNĂLŢA.~area Domnului Ispas. /v. a înălţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înălţáre s. f., g.-d. art. înălţării; pl. înălţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Înălţárea (sărbătoare) s. pr. f., art., g.-d. art. Înălţării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNĂLŢÁRE s. 1. ridicare, suire, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 2. v. ascensiune. 3. (BIS.) ridicare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui Iisus.) 4. (BIS.) Înălţarea Sfintei Cruci = Ziua Crucii, (pop.) cârstov. 5. creştere, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 6. v. construire. 7. v. ridicare. 8. v. promovare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Înălţarecădere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inal inalt inalta

Cuvinte se termină cu literele: ea rea area tarea ltarea