înăuntru dex - definiţie, sinonime, conjugare

înăuntru

ÎNĂÚNTRU adv. În interior. [Var.: năúntru, (reg.) înlăúntru, înúntru, înlúntru adv.] – Probabil lat. [in] illac intro.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNĂÚNTRU adv. Într-un anumit spaţiu; în interior. A intra ~. [Sil. în-ă-un-tru] /<lat. in-ad-intro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înăúntru adv. – În interior. – Var. (î)nuntru, (î)nontru, (în)l(ă)untru. Mr. năuntru, megl. an(a)untru, istr. (ă)nuntru. Origine obscură. Pare a se baza pe întru, pronunţat untru, pentru a cărui var. cf. umbla şi îmbla, înfla şi umfla, umple şi înple; der. se explică fie prin comp. cu în-, fie, ca în cazul lui înalt, prin fonetică sintactică (în untruîn nuntru). Prezenţa lui ă este mai puţin clară; se poate datorata unei pronunţări în nuntru, cu aceeaşi rupere a vocalei ca în prooroc, greer, etc. sau comp. abintro, cf. abintro › abruz. davendrę, sard. aintru. Cuvîntul rom. coincide în parte cu sl. vŭnǫtrĭ, unǫtrĭ „înăuntru”; însă explicaţia pe baza sl. (Cihac, II, 147; Scriban) nu pare posibilă. După Tiktin şi DAR, din lat. in illac intro; după Candrea, de la in ad intro. Cf. Moser 433. Lăuntru pare să fi rezultat în urma unei disimilări de la în năuntru; şi de aici der. foarte recent, lăuntric, adj. (interior). – Der. dinăuntru, adv. (în interior), cf. dinafară, dinapoi.
(Dicţionarul etimologic român)

înăúntru adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Înăuntruafară
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ina inau inaun inaunt

Cuvinte se termină cu literele: ru tru ntru untru auntru