înșelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ Expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai) funcţiona bine, a da o imagine eronată, neconformă realităţii. Mă înşală memoria. 2. Refl. A-şi forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greşi. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŞELÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înşela şi rezultatul ei; înşelăciune; iluzie. – V. înşela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŞELÁ1 înşél tranz. 1) (persoane) A face să se înşele (recurgând la diverse mijloace necinstite); a păcăli; a amăgi; a minţi. 2) (despre auz, văz, memorie etc.) A înceta de a mai sluji normal. Auzul îl înşală (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relaţii sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (soţul sau soţia) A jigni prin încălcarea fidelităţii conjugale. /<lat. insellare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNŞELÁ mă înşél intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se păcăli; a se amăgi. ♢ ~ în aşteptările sale a se dezamăgi; a se deziluziona. /<lat. insellare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înşelá vb., ind. prez. 1 sg. înşél, 3 sg. şi pl. înşálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înşéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înşeláre s. f.. g.-d. art. înşelării; pl. înşelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNŞELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa, (livr.) a iluziona, (înv. şi reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a şutili, (reg.) a şugui, (Transilv. şi Ban.) a celui, (Munt.) a mâglisi, (Transilv.) a tăşca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gâmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a şmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălţa, a pingeli, a pingelui, a pârli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe frumoase.) 2. a trăda, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Şi-a ~ nevasta.) 3. v. escroca. 4. a greşi. (S-a ~ în privinţa lui.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŞELÁRE s. 1. ademenire, amăgire, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. şi Ban.) celşag, celuială, celuire, (Munt.) mâgliseală, mâglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pin-geluială, pingeluire. (~ cuiva cu vorbe mincinoase.) 2. trădare. (~ soţiei.) 3. v. escrocare.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŞELÁRE s. v. înşeuare.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŞELÁ vb. v. înşeua.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inse insel insela

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare selare