înșeuare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNŞEUÁ, înşeuez, vb. I. Tranz. A pune şaua pe un animal de călărie; a înşela (1). – În + şa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŞEUÁRE s.f. Acţiunea de a înşeua şi rezultatul ei. – V. înşeua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŞEU//Á ~éz tranz. (animale de călărie, în special cai) A prevedea cu şa. [Sil. -şe-ua] /în + şa + suf. ~ua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înşeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. înşeuéz, 3 sg. şi pl. înşeueáză, 1 pl. înşeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. înşeuéze (sil. -ue-); ger. înşeuând (sil. -uând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNŞEUÁ vb. (înv.) a înşela. (A ~ calul.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŞEUÁRE s. (înv.) înşelare. (~ calului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A înşeua ≠ a deşeua
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inse inseu inseua

Cuvinte se termină cu literele: re are uare euare seuare