ÎNŞEUÁ, înşeuez, vb. I. Tranz. A pune şaua pe un animal de călărie; a înşela (1). – În + şa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNŞEUÁT, -Ă, înşeuaţi, -te, adj. (Despre animale de călărie) Căruia i s-a pus şaua. – V. înşeua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNŞEU//Á ~éz tranz. (animale de călărie, în special cai) A prevedea cu şa. [Sil. -şe-ua] /în + şa + suf. ~ua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înşeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. înşeuéz, 3 sg. şi pl. înşeueáză, 1 pl. înşeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. înşeuéze (sil. -ue-); ger. înşeuând (sil. -uând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNŞEUÁ vb. (înv.) a înşela. (A ~ calul.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNŞEUÁT adj. (înv.) înşelat. (Cal ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înşeua ≠ a deşeua
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNŞEUÁT, -Ă, înşeuaţi, -te, adj. (Despre animale de călărie) Căruia i s-a pus şaua. – V. înşeua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înşeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. înşeuéz, 3 sg. şi pl. înşeueáză, 1 pl. înşeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. înşeuéze (sil. -ue-); ger. înşeuând (sil. -uând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNŞEUÁ vb. (înv.) a înşela. (A ~ calul.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎNŞEUÁT adj. (înv.) înşelat. (Cal ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înşeua ≠ a deşeua
(Dicţionar de antonime)