ÎNŞIRUÍ, înşírui, vb. IV. Tranz. 1. A înşira mărgele. ♦ A aşeza în şir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + şir + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNŞIRUÍRE, înşiruiri, s.f. Acţiunea de a înşirui şi rezultatul ei; şir. – V. înşirui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
înşiruí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. înşírui, 3 sg. şi pl. înşíruie, imperf. 3 sg. înşiruiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înşiruíre s. f., g.-d. art. înşiruírii; pl. înşiruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNŞIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înşira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNŞIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. înşirare, serie, succesiune, şir. (O lungă ~ de raţionamente.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNŞIRUÍRE, înşiruiri, s.f. Acţiunea de a înşirui şi rezultatul ei; şir. – V. înşirui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înşiruíre s. f., g.-d. art. înşiruírii; pl. înşiruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNŞIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înşira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNŞIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. înşirare, serie, succesiune, şir. (O lungă ~ de raţionamente.)
(Dicţionar de sinonime)