înțărcui

ÎNŢĂRCUÍ, înţărcuiesc, vb. IV. Tranz. A înconjura cu un ţarc. – În + ţarc + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

înţărcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţărcuiésc, imperf. 3 sg. înţărcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţărcuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: in int inta intar intarc

Cuvinte se termină cu literele: ui cui rcui arcui tarcui