înțelenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNŢELENÍ, înţelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în ţelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ♢ Tranz. Soarele a înţelenit pământul. 2. Tranz. şi refl. A lăsa sau a sta în nemişcare, în inactivitate; a (se) înţepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemişcat, împietrit; a încremeni. – În + ţelină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŢELENÍRE, înţeleniri, s.f. Acţiunea de a (se) înţeleni şi rezultatul ei. – V. înţeleni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŢELEN//Í ~ésc tranz. 1) (despre terenuri care nu mai sunt lucrate) A se preface în ţelină; a se acoperi de buruieni; a se părăgini; a se pârlogi. 2) (despre fiinţe) A-şi pierde capacitatea de a se mişca (din cauza unei emoţii puternice); a rămâne nemişcat; a îngheţa; a înlemni; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. /în + ţelină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înţelení vb., ind. prez. 3 sg. înţelenéşte, 3 pl. înţelenésc, imperf. 3 sg. înţeleneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţeleneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înţeleníre s. f., g.-d. art. înţelenírii; pl. înţeleníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNŢELENÍ vb. v. bătători.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŢELENI vb. v. împietri, încremeni, încuiba, înlemni, înmărmuri, înrădăcina, înţe-peni, petrifica, statornici.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte intel intele

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire lenire