înțepare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNŢEPÁ, înţép, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe, cu o ţeapă, cu orice obiect cu vârf ascuţit. ♦ Intranz. şi tranz. A produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pişca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în ţeapă. – În + ţeapă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŢEPÁRE, înţepări, s.f. Acţiunea de a (se) înţepa; împungere, înţepătură. – V. înţepa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŢEPÁ înţép 1. tranz. 1) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A supune unei senzaţii de durere fizică, înfigând un obiect ascuţit; a împunge; a înghimpa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe usturătoare; a înghimpa; a împunge; a muşca. 3) înv. A trage în ţeapă. 2. intranz. rar (despre mâncăruri sau băuturi) A provoca o senzaţie uşoară de durere pe limbă (asemănătoare atingerii de vârful unui obiect ascuţit); a pişca de limbă. /în + ţeapă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNŢEPÁ mă înţép intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /în + ţeapă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înţepá vb., ind.prez. 1 sg. înţép, 3 sg. şi pl. înţeápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţépe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înţepáre s. f., g.-d. art. înţepării; pl. înţepări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNŢEPÁ vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. şi reg.) a (se) punge. (S-a ~ în mărăcini.) *2. v. atinge. 3. a ciupi, a mânca, a muşca, a pişca. (Îl ~ puricii, ţânţarii.) 4. v. pişca. *5. (fig.) a săgeta, a şfichiui.(Îl ~ crivăţul.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŢEPÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNŢEPÁRE s. împungere. (~ cu acul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte intep intepa

Cuvinte se termină cu literele: re are pare epare tepare