înțolire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNŢOLÍ, înţolesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) îmbrăca în haine noi; a (se) îmbrăca bine, elegant; ţig. a parveni. – În + ţol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŢOL//Í ~ésc tranz. A face să se înţolească. /în + ţol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNŢOL//Í mă ~ésc intranz. 1) fam. A-şi procura îmbrăcăminte; a-şi face haine. 2) A ajunge la o situaţie materială relativ bună; a se chivernisi; a se pospăi. /în + ţol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înţolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţolésc, imperf. 3 sg. înţoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înţolíre s.f. (pop.) 1. îmbrăcare cu obiecte bune. 2. împodobire, ornare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: in int into intol intoli

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire olire tolire