ÎNAINTÁ, înaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge înainte în spaţiu, a se mişca spre cineva sau ceva aflat înainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge înainte în timp; a se desfăşura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva într-o funcţie mai importantă; a avansa în grad. ♦ Intranz. A obţine o funcţie mai importantă, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petiţie, o lucrare administrativă etc. 5. Tranz. (Înv.) A avansa o sumă de bani. – Din înainte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNAINTÁRE, înaintări, s.f. Acţiunea de a înainta şi rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcţie, într-o demnitate. ♦ (Sport; concr.) Totalitatea înaintaşilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propăşire. – V. înainta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNAINT//Á ~éz 1. intranz. 1) A se mişca înainte (în spaţiu şi în timp); a avansa. Vehiculul ~ează. ♢ ~ în vârstă a îmbătrâni. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a avansa; a propăşi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la învăţătură. 3) (despre peninsule, proeminenţe etc.) A ieşi în afară, formând un relief; a fi în relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce în ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treaptă superioară (într-un post, într-un grad ştiinţific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica într-un post sau în grad mai înalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare şi aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoştinţa publică; a pune în circulaţie; a emite; a preconiza. 4) înv. (sume de bani) A plăti cu anticipaţie. /Din înainte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNAINT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintaşilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) înv. Mers înainte; propăşire; progres. /v. a înainta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înaintá vb., ind. prez. 1 sg. înaintéz, 3 sg. şi pl. înainteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înaintáre s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNAINTÁ vb. 1. a avansa. (A ~ în spaţiu.) 2. v. preda. 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. v. promova. 5. v. dezvolta. 6. v. progresa.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNAINTÁRE s. 1. avansare. (~ în spaţiu.) 2. v. pre-dare. 3. v. expediere. 4. v. promovare. 5. v. progres. 6. v. atac.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înainta ≠ a decădea, a se retrage, a regresa, a (se) întoarce
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNAINTÁRE, înaintări, s.f. Acţiunea de a înainta şi rezultatul ei. ♦ Avansare într-o funcţie, într-o demnitate. ♦ (Sport; concr.) Totalitatea înaintaşilor (4). ♦ Dezvoltare, progres, propăşire. – V. înainta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNAINT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintaşilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) înv. Mers înainte; propăşire; progres. /v. a înainta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
înaintá vb., ind. prez. 1 sg. înaintéz, 3 sg. şi pl. înainteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înaintáre s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNAINTÁ vb. 1. a avansa. (A ~ în spaţiu.) 2. v. preda. 3. a adresa, a expedia, a trimite. (~ o cerere.) 4. v. promova. 5. v. dezvolta. 6. v. progresa.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNAINTÁRE s. 1. avansare. (~ în spaţiu.) 2. v. pre-dare. 3. v. expediere. 4. v. promovare. 5. v. progres. 6. v. atac.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A înainta ≠ a decădea, a se retrage, a regresa, a (se) întoarce
(Dicţionar de antonime)