înarma

ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ♢ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-şi impune răbdare, a aştepta cu stăpânire de sine desfăşurarea faptelor. – În + armă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNARM//Á ~éz tranz. 1) A înzestra cu armament; a pregăti pentru luptă. 2) fig. A dota cu ceva necesar (în vederea realizării unei acţiuni). ~ cu date. [Sil. în-ar-] /în + armă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNARM//Á mă ~éz intranz. A se pregăti de război, înzestrându-se cu arme. ♢ ~ cu răbdare a) a se pregăti pentru o aşteptare îndelungată; b) a căuta să-şi păstreze calmul. /în + armă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înarmá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înarméz, 3 sg. şi pl. înarmeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNARMÁ vb. (pop.) a (se) întrarma.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A înarma ≠ a dezarma
(Dicţionar de antonime)