încâlci dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violenţă un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligaţie etc. – În + călca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) încurca fire de aţă, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acţiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCĂLCÁ încálc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comiţând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNCÂLC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenţia; a încurca. /în + câlţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCÂLC//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fire, aţe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface uşor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încălcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. şi pl. încálcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încâlceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCĂLCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) încălca ≠ a (se) respecta
(Dicţionar de antonime)

A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incal incalc

Cuvinte se termină cu literele: ci lci alci calci ncalci