încâlcit

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) încurca fire de aţă, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acţiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciţi, -te, adj. (Despre fire de aţă, de păr etc.) Încurcat². ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteţ, ilizibil, neclar. – V. încâlci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCÂLC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenţia; a încurca. /în + câlţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCÂLC//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fire, aţe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface uşor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCÂLCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI şi A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încâlceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCÂLCÍT adj. 1. v. încurcat. 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. v. complicat. 4. v. confuz.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi
(Dicţionar de antonime)