încăierare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCĂIERÁ, încáier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărţui. – În + caier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCĂIERÁRE, încăierări, s.f. Acţiunea de a (se) încăiera şi rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCĂIERÁ încáier tranz. A ataca înconjurând din toate părţile. /în + caier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCĂIER//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCĂIERA şi A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere duşmane. /v. a (se) încăiera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. şi pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. şi pl. încáiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încăieráre s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCĂIERÁ vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-aţi ~?) 2. a se hărţui. (Se ~ în joacă.) 3. a se încleşta, (reg.) a se încocleţi. (S-au ~ la luptă.) 4. a se înfrunta, (fâg.) a se ciocni. (Două tabere care se ~.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCĂIERÁRE s. 1. v. bătaie. 2. harţă, hărţuială, hărţuire. (O ~ în joacă.) 3. încleştare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. şi reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unităţi armate duşmane.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incai incaie

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare ierare