încălcare

ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violenţă un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligaţie etc. – În + călca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s.f. Acţiunea de a încălca şi rezultatul ei. – V. încălca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCĂLCÁ încálc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violenţă; a lua în stăpânire cu forţa; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comiţând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încălcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. şi pl. încálcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încălcáre s. f., g.-d. art. încălcării; pl. încălcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCĂLCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCĂLCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei înţele-geri.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) încălca ≠ a (se) respecta
(Dicţionar de antonime)