încăpăţânat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCĂPĂŢÂNÁ, încăpăţânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ţine seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiţiona într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăţiná vb. I] – În + căpăţână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCĂPĂŢÂNÁT, -Ă, încăpăţânaţi, -te, adj. Care stăruie cu îndârjire şi fără flexibilitate; îndărătnic. ♦ (În sens favorabil) Ambiţios. [Var.: (reg.) încăpăţinát, -ă adj.] – V. încăpăţâna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNCĂPĂŢÂN//Á mă ~éz intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acţiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiţiona. Se ~ează fără motiv. /în + căpăţână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încăpăţâná vb., ind. prez. 1 sg. încăpăţânéz, 3 sg. şi pl. încăpăţâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCĂPĂŢÂNÁ vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiţiona, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susţină că ...)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCĂPĂŢÂNÁT adj. 1. îndărătnic, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înţestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeş, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpăţânos, căpos. (Ce om ~, nu vrea să ...) 2. ambiţios, îndărătnic, îndârjit, perseverent, stăruitor. (S-a dovedit foarte ~ în atingerea obiectivului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incap incapa

Cuvinte se termină cu literele: at nat anat tanat atanat