încătușare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCĂTUŞÁ, încătuşez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătuşe; p. ext. a lega pe cineva cu lanţuri; a înlănţui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătuşă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCĂTUŞÁRE, încătuşări, s.f. Acţiunea de a încătuşa şi rezultatul ei. – V. încătuşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCĂTUŞ//Á ~éz tranz. 1) (persoane arestate) A pune în cătuşe. 2) fig. (sentimente, stări sufleteşti etc.) A face să nu se simtă liber; a pune stăpânire. ~ iniţiative. /în + cătuşă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încătuşá vb., ind. prez. 1 sg. încătuşéz, 1 pl. încătuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. încătuşéze; ger. încătuşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încătuşáre s. f., g.-d. art. încătuşării; pl. încătuşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCĂTUŞÁ vb. a fereca, a înlănţui, a lega. (A ~ un arestat.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCĂTUŞÁRE s. ferecare, înlănţuire, legare. (~ unui deţinut.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A încătuşa ≠ a descătuşa, a dezlănţui
(Dicţionar de antonime)

Încătuşaredezlănţuire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incat incatu

Cuvinte se termină cu literele: re are sare usare tusare