încadrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. şi refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituţie ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizaţie, într-o acţiune etc. 6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârşirea unei acţiuni. – Din fr. encadrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCADRÁRE, încadrări, s.f. Acţiunea de a (se) încadra. – V. încadra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCADR//Á ~éz tranz. 1) A face să se încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei legislaţii; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCADR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A fi în armonie (cu un mediu oarecare); a se îmbina în mod armonios; a se armoniza. 2) A începe să-şi dea concursul; a consimţi să ia parte. ~ în întrecere. 3) A intra (într-un colectiv) ca parte componentă; a se integra. /<fr. encadrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a aşeza într-un cadru; a împresura. ♦ (Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracţiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcţie, într-o asociaţie etc. cu toate drepturile şi obligaţiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofiţeri şi subofiţeri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei mişcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr. encadrer].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCADRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) încadra şi rezultatul ei; punere, aşezare într-un anumit cadru, într-o anumită dispoziţie etc. [< încadra].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune, a aşeza într-un cadru, într-o ramă. ♢ a înconjura; a împresura. ♢ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ♢ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracţiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o funcţie, într-o asociaţie etc. cu toate drepturile şi obligaţiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofiţeri şi subofiţeri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mişcări a unui ritm de muncă etc. (< fr. /s\'/encadrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ÎNCADRÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) încadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluţia unui fenomen periodic. 3. aşezarea şi potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării. (< încadra)
(Marele dicţionar de neologisme)

încadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. încadréz, 3 sg. şi pl. încadreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încadráre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. încadrării; pl. încadrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCADRÁ vb. 1. v. înrăma. 2. v. mărgini. 3. a chenărui, a împrejmui, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 4. v. an-gaja. 5. a se angaja, a se băga, a intra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a ~ tractorist.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCADRÁRE s. 1. v. înrămare. 2. v. angajare. 3. v. angajare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incad incadr

Cuvinte se termină cu literele: re are rare drare adrare