încartiruire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuinţele trupei şi ofiţerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s.f. Acţiunea de a încartirui şi rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCARTIRU//Í ~iésc tranz. (unităţi militare sau militari) A instala temporar într-un cantonament; a caza; a cantona. /în + rar a cartirui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea şi a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCARTIRUÍRE s.f. Acţiunea de a încartirui şi rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCARTIRUÍ vb. tr. a pregăti instalarea unei unităţi militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
(Marele dicţionar de neologisme)

încartiruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încartiruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCARTIRUÍ vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCARTIRUÍRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inca incar incart

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire ruire iruire