începător dex - definiţie, sinonime, conjugare

începător

[Sinonime]
ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care începe; iniţial. 2. S.m. şi f. Persoană care se iniţiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S.m. şi f. (Rar) Persoană care iniţiază ceva; iniţiator. – Începe + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCEPĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet ~. 2) Care constituie un început; de început; iniţial; primar; primordial. Perioadă ~oare. /a începe + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCEPĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care face primii paşi într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune începutul unei acţiuni; iniţiator. /a începe + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. şi pl. începătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. v. iniţial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un anumit domeniu.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCEPĂTÓR s. v. iniţiator, promotor, prota-gonist.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc ince incep incepa

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator pator epator