începătură

ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, s.f. (Înv.) Început, origine. – Începe + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

începătúră s. f., g.-d. art. începătúrii; pl. începătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
ÎNCEPĂTÚRĂ s. v. început, obârşie, origine, provenienţă, sursă.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: in inc ince incep incepa

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura patura