încetinire

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCETINÍRE, încetiniri, s.f. Acţiunea de a încetini şi rezultatul ei; potolire, domolire. – V. încetini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCETIN//Í ~ésc tranz. A face să se desfăşoare mai încet. ~ viteza. /Din încet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încetiní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încetineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încetiníre s.f., g.-d. art. încetinírii; pl. încetiníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCETINÍ vb. 1. a micşora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCETINÍRE s. 1. micşorare, reducere. (~ vitezei unui vehicul.) 2. v. domolire. 3. amânare, întârziere. (~ producerii unui fenomen.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,
(Dicţionar de antonime)

Încetinire ≠ accelerare
(Dicţionar de antonime)