încheiat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-şi strânge haina, cămaşa etc. în nasturi, în copci; a-şi lega şireturile de la încălţăminte. 2. A potrivi una într-alta părţile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârşi o acţiune, o operaţie etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCHEIÁT1 s.n. Faptul de a (se) încheia. [Pr.: -che-iat] – V. încheia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCHEIÁT2, -Ă, încheiaţi, -te, adj. I. 1. (Despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) Care este prins, închis în nasturi, în copci, în şireturi etc. ♦ (Despre nasturi) Care este trecut prin butoniere; (despre copci) petrecut una într-alta. 2. Cu părţile îmbinate, împreunate, fixate una în alta; împreunat. 3. (Rar; despre persoane) Bine legat, voinic. II. Terminat, împlinit; întregit, desăvârşit. – V. încheia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părţi componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârşi; a termina; a isprăvi. ~ discuţia. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenţii etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanţilor; a consimţi să respecte printr-o înţelegere reciprocă; a contracta. Părţile au ~t convenţia.~ un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acţiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârşi; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârşit; a se sfârşi; a se termina. Sărbătoarea s-a ~t cu marşul fanfarelor. /<lat. inclavare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încheiá (închéi, încheiát), vb. – 1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrşi, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la ... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Puşcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puţin probabilă, şi însuşi Puşcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucişare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s.f. (final, sfîrşit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s.m. (montor); încheietor, s.n. (croşetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s.f. (crestătură, fantă; articulaţie; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s.f. (articulaţie; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Puşcariu, Dacor., IV, 712-20 şi DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvariahîrcă”, soluţie ce nu pare convingătoare; după Tiktin şi Scriban, în legătură cu încăibăra).
(Dicţionarul etimologic român)

încheiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. închéi, 3 sg. şi pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încheiát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCHEIÁ vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A ~ o haină.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a isprăvi, a sfârşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (livr,) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârşi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfârşi, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 9. v. desăvârşi. 10. v. sfârşi. 11. a se duce, a (se) sfârşi, a se termina, a trece. (S-a ~ şi vacanţa!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a aşeza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabilă.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCHEIÁ vb. v. completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCHEIÁT adj. 1. închis, (reg.) îmbumbat. (Haină ~.) 2. v. îmbinat. 3. v. isprăvit. 4. v. împlinit.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A încheia ≠ a reîncepe
(Dicţionar de antonime)

Încheiatdescheiat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inch inche inchei

Cuvinte se termină cu literele: at iat eiat heiat cheiat