încheietor dex - definiţie, sinonime, conjugare

încheietor

ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S.m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaş, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S.f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S.f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCHEIET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care încheie; cu funcţia de a încheia. /a încheia + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încheietór (persoană) s. m., pl. încheietóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inch inche inchei

Cuvinte se termină cu literele: or tor etor ietor eietor