ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCHIRCÍRE s.f. (Reg.) Faptul de a se închirci. – V. închirci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE ÎNCHIRC//Í mă ~ésc intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
închircí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. închirceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
închircíre s. f., g.-d. art. închircírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCHIRCÍRE s. 1. v. chircire. 2. v. pipernicire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNCHIRCÍRE s.f. (Reg.) Faptul de a se închirci. – V. închirci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
închircí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. închirceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
închircíre s. f., g.-d. art. închircírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.
(Dicţionar de sinonime)
ÎNCHIRCÍRE s. 1. v. chircire. 2. v. pipernicire.
(Dicţionar de sinonime)