închis dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCHÍDE, închíd, vb. III. 1. Tranz. A mişca (din balamale) o uşă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zăvorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizătura unui spaţiu, a unei încăperi. 2. Tranz. A apropia, a strânge marginile (sau părţile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise. ♢ Expr. A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări. A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn. A închide gura = a apropia buzele şi fălcile una de alta; a nu mai vorbi. A închide (cuiva) gura = a face (pe cineva) să tacă, a pune capăt obiecţiilor sau protestelor (cuiva). A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcţii negative) a dormi; d) a muri. A închide (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în clipa morţii. (Refl.) A i se închide ochii = a fi foarte obosit. ♦ Refl. (Despre răni) A se cicatriza. 3. Tranz. A întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituţii, a unei întreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desfiinţa. 4. Tranz. A încheia o acţiune, a-i pune capăt. ♦ A opri funcţionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. Tranz. A izola o fiinţă într-un spaţiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; fig. a ţine departe de lume. ♦ Refl. A se retrage, a se izola. ♦ Fig. A conţine, a cuprinde ceva. 6. Tranz. A îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicaţie; a opri, a împiedica trecerea. ♦ Refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda. 7. Refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) A căpăta o nuanţă mai întunecată. – Lat. includere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCHÍS1 s.n. Închidere. – V. închide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCHÍS2, -Ă, închişi, -se, adj. 1. (Despre uşi, ferestre, capace etc.) Care acoperă deschizătura în dreptul căreia este aşezat sau fixat (prin balamale). ♦ (Despre obiecte care au părţi mobile pentru a se închide şi deschide) Cu uşa sau cu capacul fixat sau încuiat. ♢ Expr. Se joacă cu casa închisă, se spune despre un spectacol la care s-au vândut de mai multă vreme toate biletele. ♦ (Despre vehicule) Fără capotă pliabilă, cu acoperiş şi pereţi ficşi; (despre mijloace de locomoţie) acoperit. ♢ Trăsură închisă = cupeu. 2. (Despre obiecte care se pot desface) Cu marginile sau cu părţile componente alăturate. împreunate. ♢ Loc. adv. Cu ochii închişi = a) fără o cercetare prealabilă; superficial; b) foarte uşor, fără dificultăţi. 3. (Despre instituţii, întreprinderi, localuri) Care şi-a întrerupt temporar sau definitiv activitatea. 4. (Despre curţi, terenuri) Îngrădit, împrejmuit. ♦ (Despre căi de comunicaţie) Cu circulaţia oprită, întreruptă. 5. Fig. (Despre şedinţe, adunări) Care se ţine într-un cerc restrâns, fără participarea unor persoane străine de organizaţia, de societatea etc. respective. 6. (Despre oameni) Care este ţinut în închisoare; deţinut. 7. Fig. (Despre oameni şi despre caracterul lor) Retras, izolat. ♦ (Despre aer) Stătut, viciat. 8. (Despre cer) Înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; urât, ploios. ♦ (Despre culori) Situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decât de alb. ♦ (Despre sunete, voce) Lipsit de sonoritate. ♢ Vocală închisă = vocală în timpul articulării căreia canalul fonator este strâmtat, limba fiind mai apropiată de cerul gurii decât în timpul articulării unei vocale deschise. Silabă închisă = silabă terminată în consoană. – V. închide.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCHÍDE închíd tranz. (în opoziţie cu a deschide) 1) (uşi, ferestre, porţi etc.) A aplica la deschizătura corespunzătoare (pentru a împiedica trecerea dintr-o parte în alta). ~ o cameră. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face să nu mai aibă o deschizătură sau o trecere aplicând piesa corespunzătoare (uşa, capacul, dispozitivul etc.). ♢ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ ochii a) a împreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toată noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla lângă cineva în ceasul morţii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur împrejur (cu un gard, cu un zid); a împrejmui. 4) (caiete, cărţi etc.) A face să nu mai fie desfăcut, împreunând copertele. 5) (întreprinderi, instituţii, localuri etc.) A desfiinţa, suspendând activitatea. 6) (adunări, şedinţe etc.) A face să ia sfârşit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face să nu mai funcţioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. înv. A cuprinde în sine; a conţine.10) (căi de comunicaţie) A face să nu poată fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCHÍDE mă închíd intranz. 1) (despre căi de comunicaţie) A se termina pe neaşteptate; a nu mai avea continuare; a se înfunda. 2) (despre răni) A înceta de a mai supura (prinzând coajă). 3) A deveni mai întunecat (sub acţiunea unor factori externi). Culoarea s-a închis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vieţii, trăind în singurătate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a închis în sine. 5) (despre unele flori) A-şi strânge petalele împreunându-le. 6) (despre perspective, posibilităţi etc.) A înceta de a mai fi real. /<lat. includere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCHÍ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A ÎNCHIDE şi A SE ÎNCHIDE.Cu ochii ~şi a) fără atenţie, superficial; b) fără a întâmpina vreo greutate; foarte uşor. 2) (despre adunări, şedinţe etc.) La care participă numai membrii organizaţiei. 3) (despre persoane şi despre caracterul lor) Care este puţin comunicativ; retras; nesociabil. 4) (despre aer) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut. 5) (despre sunete, voce) Care nu are rezonanţă; lipsit de sonoritate; surd; înfundat. Vocală ~să. /v. a închide
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

închíde (închíd, închís), vb. – 1. A mişca o uşă, o fereastră, un capac, etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – 2. A împrejmui, a înconjura cu un gard. – 3. A interzice, a opri. – 4. A termina, a sfîrşi, a pune capăt. – 5. A băga la închisoare. – 6. A vîrî, a ascunde într-un spaţiu închis. – 7. A astupa. – 8. (Refl.) Despre răni, a se cicatriza. – 9. (Refl.) Despre culori, a deveni mai închisă ori mai intensă. – Mr. ncl’id, ncl’işu, ncl’idire; megl. ancl’id, ancl’iş, istr. (ă)ncl’id, (ăn)cl’iş. Lat. includĕre, cu sensurile lui cl(a)udĕre (Puşcariu 816; Candrea-Dens., 368; REW 1967; DAR), cf. it. chiudere, prov. claure, fr. clore, cat. clourer, v. port. chouvir. – Der. închis, adj. (care acoperă o deschizătură, încuiat; de culoare închisă, întunecat; taciturn, abătut, trist); închis, s.m. (ostatic, prizonier); închizătoare, s.f. (dispozitiv de închidere); închizătură, s.f. (împrejmuire); închisoare, s.f. (detenţie; temniţă, carceră; împrejmuire). – Cf. deschide.
(Dicţionarul etimologic român)

închíde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închíd, perf. s. 1 sg. închiséi, 1 pl. închíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. închídă; part. închís
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCHÍDE vb. 1. v. încuia. 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvorî. (A ~ o casă, o uşă; s-a ~ în casă.) 3. v. astupa. 4. v. obtura. 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. v. încheia. 7. v. bloca. 8. v. înfunda. 9. v. împrejmui. 10. v. aresta. 11. a băga, a pune, a vârî. (Îl ~ la arest.) 12. v. cicatriza. 13. a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina. (Să ~ discuţia.) 14. v. întuneca. 15. v. înnora. 16. v. strica.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCHÍDE vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCHÍS adj. 1. v. încuiat. 2. v. astupat. 3. v. înfundat. 4. v. oprit. 5. v. încheiat. 6. v. împrejmuit. 7. v. arestat. 8. v. cicatrizat. 9. întunecat, mohorât, sumbru. (Culoare ~.) 10. v. înnorat. (Vreme ~.) 11. (FON.) (înv.) jos. (Vocale ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCHÍS adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A închide ≠ a deschide
(Dicţionar de antonime)

Închis ≠ deschis, liber
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inch inchi

Cuvinte se termină cu literele: is his chis nchis