încleia dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina şi a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleşta; (despre limbă) a se înţepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluţii coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. şi; încléi] – În + clei.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCLE//IÁ ~iéz tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluţie sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părţi ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (de-spre obiecte sau despre părţi ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanţe lipicioase. ♢ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleşta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înţepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanţe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCLEÍ vb. IV. v. încleia.
(Dicţionarul limbii române moderne)

încleiá vb., ind. prez. 1 sg. încleiéz, 3 sg. şi pl. încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. încleiéze; ger. încleínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A încleia ≠ a descleia, a dezlipi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incl incle inclei

Cuvinte se termină cu literele: ia eia leia cleia ncleia