încolăcire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfăşura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a şerpui. ♦ Tranz. A încrucişa braţele sau picioarele. – În + colac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s.f. Acţiunea de a (se) încolăci şi rezultatul ei; înfăşurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCOLĂC//Í ~ésc tranz. A face să se încolăcească. /în + colac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCOLĂC//Í mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mişcări de rotaţie (în jurul unui obiect); a se înfăşura; a se învălătuci. ~ în jurul... 2) A se strânge în formă de colac; a se face colac; a se încovriga. 3) (despre râuri, drumuri etc.) A-şi schimba mereu direcţia (formând o linie şerpuită); a şerpui. /în + colac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încolăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încolăcésc, imperf. 3 sg. încolăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încolăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încolăcíre s. f., g.-d, art. încolăcírii; pl. încolăcíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCOLĂCÍ vb. 1. a (se) ghemui, a (se) încârliga, a (se) încovriga, a (se) înfăşura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul ...) 2. v. încovriga.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCOLĂCÍRE s. 1. înfăşurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ şarpelui în jurul ...) 2. v. în-covrigare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) încolăci ≠ a (se) descolăci
(Dicţionar de antonime)

A se încolăci ≠ a se dezvălătuci
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incol incola

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire acire lacire