încolțire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCOLŢÍ, încolţesc, vb. IV. I. Intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colţ, a răsări din pământ; a germina. ♦ Fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naşte. II. Tranz. A înfige colţii spre a muşca. ♦ A înconjura din toate părţile, fără a mai da posibilitate de retragere. ♦ Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleşi. – În + colţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCOLŢÍRE s.f. Acţiunea de a încolţi şi rezultatul ei; germinare; încolţit1. – V. încolţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCOLŢ//Í1 ~ésc tranz. 1) (despre unele animale) A apuca cu colţii. 2) (despre fiinţe) A înconjura ameninţător din toate părţile. 3) fig. (despre persoane) A ataca cu vehemenţă şi răutate. /în + colţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ÎNCOLŢ//Í2 pers. 3 ~éşte intranz. 1) (despre seminţe, tuberculi, bulbi etc.) A da colţ; a germina. Plantele au ~it. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei etc.) A începe să se contureze; a prinde consistenţă; a înmuguri; a se deştepta; a se înfiripa. ~ un grăunte de speranţă. /în + colţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încolţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încolţésc, imperf. 3 sg. încolţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încolţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încolţíre s. f., g.-d. art. încolţírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCOLŢÍ vb. v. germina.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCOLŢÍ vb. v. apărea, arăta, ivi, muşca.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCOLŢÍRE s. (BOT.) v. germinaţie.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCOLŢÍRE s. v. apariţie, ivire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incol incolt

Cuvinte se termină cu literele: re ire tire ltire oltire