încolo

ÎNCÓLO adv. 1. În alt loc decât aici; în partea aceea, în direcţia aceea, într-acolo. ♢ Expr. Mai încolo = mai departe. Până (mai) încolo = până nu departe, destul de aproape. (Fam.) Lasă-l (sau dă-l) încolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atenţie, nu-l lua în considerare. Fugi încolo! = taci din gură! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urmă, mai târziu. ♢ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) încolo = începând din acest moment, de acum înainte. De astăzi (sau de mâine etc.) încolo = începând de azi (sau de mâine etc.). De atunci încolo = după aceea. 3. În afară de cele arătate înainte. [Var.: încoleá adv.] – În + colo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCÓLO adv. 1) În altă parte; în direcţia aceea; într-acolo. ♢ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai târziu; peste un timp oarecare. ~ şi încoace dintr-o parte în alta; de colo până colo. Nici ~, nici încoace a) nici înainte, nici înapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasă-l (sau dă-l) ~ nu-i acorda atenţie; lasă-l în pace. De aici ~ din acest loc şi mai departe. De acum (sau de azi, de mâine) ~ în viitor. 2) În altă privinţă; de altminteri; în afară de aceasta; în rest. E cam supărăcios, ~ e om de treabă. /în + colo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încólo adv. – 1. În partea aceea, acolo. – 2. Deoparte. – 3. În afară de asta. – Var. încolea. Mr. (î)nclò. De la colo, cu pref. în-. – Der. dincolo, adv. (în partea cealaltă; mai încolo; din punctul de vedere al Munt., în Transilvania), cu prep. de, ca dincoace.
(Dicţionarul etimologic român)

încólo adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Încolo ≠ încoace
(Dicţionar de antonime)