încolonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se aşeza în coloană, a forma o coloană (de marş); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într-o coloană. ♦ Tranz. A aşeza, a dispune în coloană. – În + coloană.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCOLONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) încolona. ♦ (Art.; cu valoare de interjecţie) Exclamaţie care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni. – V. încolona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCOLON//Á ~éz tranz. A face să se încoloneze. /în + coloană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCOLON//Á mă ~éz intranz. 1) A se aranja în coloană. Demonstranţii s-au ~at. 2) A se integra într-o coloană. /în + coloană
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCOLONÁ vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se aşeza în coloană; (despre un individ) a-şi lua locul în coloană. [< it. incolonnare].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCOLONÁRE s.f. Faptul de a se încolona. [< încolona].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCOLONÁ vb. refl. (despre un grup de oameni) a se aşeza în coloană; (despre un individ) a-şi lua locul în coloană. (< it. incolonnare)
(Marele dicţionar de neologisme)

încoloná vb., ind. prez. 1 sg. încolonéz, 3 sg. şi pl. încoloneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încolonáre s. f., g.-d. art. încolonării
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incol incolo

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare lonare