A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
încondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălţa în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
încondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălţa în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)