înconjurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi aşezat, a sta de jur împrejurul (unei fiinţe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forţe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărăşia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o ţintă pe un traseu ocolit. [Prez. ind. şi; înconjór. – Var.: încunjurá vb. I] – În + conjura (înv. „a înconjura” < lat.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCONJURÁRE s.f. Faptul de a înconjura. – V. înconjura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCONJURÁ încónjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur împrejur. ~ Pământul. 2) A cuprinde de jur împrejur (ca într-un cerc); a încercui; a împrejmui; a împresura. Munţii înconjoară câmpia. 2. intranz. 1) A trăi în anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult până la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Şi înconjor] /în + înv. a conjura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înconjurá (încónjur, înconjurát), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o ţintă pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Puşcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, var. destul de frecventă, a suferit o disimilaţie; cf. jur, împrejur. – Der. înconjurător, adj. (care înconjură); înconjurime, s.f. (împrejurime).
(Dicţionarul etimologic român)

înconjurá vb., ind. prez. 1 sg. încónjur/înconjór, 3 sg. şi pl. încónjură/înconjoáră; conj. prez. 3 sg. şi pl. încónjure/înconjoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înconjuráre s. f., g.-d. art. înconjurării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCONJURÁ vb. 1. v. ocoli. 2. v. ocoli. 3. v. împrejmui. 4. v. încercui. 5. v. asedia. 6. a împresura, a încercui, (fig.) a încinge. (Munţii ~ câmpia.) 7. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCONJURÁ vb. v. cruţa, menaja.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCONJURÁRE s. 1. v. ocolire. 2. v. încercuire. 3. v. asediu.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCONJURÁRE s. v. circumferinţă, peri-metru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incon inconj

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare jurare