încontrare

ÎNCONTRÁ, încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harţă, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCONTRÁRE, încontrări, s.f. (Pop.) Acţiunea de a se încontra; ceartă, sfadă. – V. încontra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNCONTR//Á mă ~éz intranz. pop. A se ciocni în păreri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /în + contra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încontrá vb., ind. prez. 1 sg. încontréz, 3 sg. şi pl. încontreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încontráre s. f., g.-d. art. încontrării; pl. încontrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCONTRÁ vb. v. contrazice, împotrivi, opune.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCONTRÁRE s. v. contrazicere.
(Dicţionar de sinonime)