încornorare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-şi înşela soţul sau soţia. – Din încornorat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCORNOR//Á ~éz tranz. 1) (fapte relatate) A denatura prin adăugare de elemente născocite. 2) pop. (soţi) A jigni prin încălcarea fidelităţii conjugale; a înşela. /în + corn
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încornorá vb., ind. prez. 1 sg. încornoréz, 3 sg. şi pl. încornoreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încornoráre s.f. (pop.) 1. înşelare în căsnicie. 2. împodobit cu coarne. 3. exagerare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ÎNCORNORÁ vb. v. exagera, înşela, trăda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc inco incor incorn

Cuvinte se termină cu literele: re are rare orare norare