încorsetare

ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acţiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătuşa. – În + corset.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCORSETÁRE, încorsetări, s.f. Acţiunea de a încorseta şi rezultatul ei. ♦ Fig. îngrădire, încătuşare. – V. încorseta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCORSET//Á ~éz tranz. 1) A strânge în corset. 2) fig. (persoane sau manifestări ale lor) A strânge ca într-un corset; a împiedica să se dezvolte sau să se manifeste liber şi plenar. /în + corset
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCORSETÁ vb. I. tr. A strânge într-un corset. ♦ (Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (1). [< în- + corset, după fr. corseter].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCORSETÁRE s.f. Acţiunea de a încorseta. [< încorseta].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNCORSETÁ vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătuşa; a circumscrie (1). (după fr. corseter)
(Marele dicţionar de neologisme)

încorsetá vb., ind. prez. 1 sg. încorsetéz, 3 sg. şi pl. încorseteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încorsetáre s. f., g.-d. art. încorsetării; pl. încorsetări
(Dicţionar ortografic al limbii române)