încrâncena

ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreţi cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. şi: încrâncenez. Var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCRÂNCEN//Á ~éz tranz. A face să se încrânceneze. [Şi încrâncen] /în + crâncen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCRÂNCEN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre corp şi despre părţi ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acţiunea unei tensiuni nervoase; a se încreţi; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfăşura tot mai intens; a se înverşuna; a se îndârji. [Şi încrâncen] /în + crâncen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încrâncená vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenéz, 3 sg. şi pl. încrâncenă/încrânceneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCRÂNCENÁ vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. şi pop.) a se spăimânta, (înv. şi reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oţărî, (reg. fig.) a se teşi, (înv. fig.) a se încreţi. (S-a ~ la auzul acestei veşti.)
(Dicţionar de sinonime)