încredere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A încredinţa ceva cuiva. – În + crede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. ♢ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de încredere = a cere deputaţilor să-şi precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea faţă de politica guvernului. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. încrede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNCRÉDE mă încréd intranz. 1) A avea (toată) nădejdea. Mă încred în tine. 2) (mai ales în construcţii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o părere exagerată despre sine; a se supraevalua. /în + a crede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCRÉDERE f. 1) v. A SE ÎNCREDE. 2) Sentiment de convingere; lipsă de îndoială. Priveşte cu ~ viitorul.A se bucura de ~ a fi considerat om cinstit şi de nădejde. Om (sau persoană) de ~ om serios, pe care te poţi bizui. Vot de ~ susţinere a unui program de activitate. [G.-D. încrederii; Sil. în-cre-] /v. a încrede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încréde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încréd, imperf. 3 sg. încredeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încreádă; part. încrezút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încrédere s. f., g.-d. art. încréderii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poţi ~ în mine!) 3. v. crede. 4. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRÉDE vb. v. asigura, da, încredinţa, înmâna, întinde, preda, remite, transmite.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRÉDERE s. 1. (pop.) crezare, crezământ, (fig.) credit. (Se bucură de ~ lui.) 2. (livr.) confienţă, (înv.) credinţă. (Nu am ~ în el.) 3. nădejde, siguranţă. (Pot să am ~ în voi?) 4. optimism. (Priveşte cu ~ viitorul.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Încredere ≠ incertitudine, îndoială, neîncredere, suspiciune
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incr incre incred

Cuvinte se termină cu literele: re ere dere edere redere