încrezător

ÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCREZĂTÓR¹ adv. Cu încredere. /în + crezător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCREZĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care se încrede în orişicine; capabil de a crede cu uşurinţă orice; credul; naiv. 2) Care vădeşte încredere. Privire ~oare. /în + crezător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încrezătór adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. şi pl. încrezătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCREZĂTÓR adj. (franţuzism) confient. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)