încrezut

ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. şi pop.) A încredinţa ceva cuiva. – În + crede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuţi, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNCRÉDE mă încréd intranz. 1) A avea (toată) nădejdea. Mă încred în tine. 2) (mai ales în construcţii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o părere exagerată despre sine; a se supraevalua. /în + a crede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCREZÚ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeţ; măreţ; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încréde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încréd, imperf. 3 sg. încredeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încreádă; part. încrezút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini. (Te poţi ~ în mine!) 3. v. crede. 4. v. îngâmfa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRÉDE vb. v. asigura, da, încredinţa, înmâna, întinde, preda, remite, transmite.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCREZÚT adj. v. îngâmfat.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Încrezut ≠ modest
(Dicţionar de antonime)