încrucișat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCRUCIŞÁ, încrucişez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aşeza cruciş; a cruci. ♢ Expr. A încrucişa braţele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucişa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcţii diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franţuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicaţie; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obţine urmaşi cu însuşiri superioare. – În + cruciş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRUCIŞÁT1 s.n. Încrucişare. – V. încrucişa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRUCIŞÁT2, -Ă, încrucişaţi, -te, adj. 1. Care este aşezat cruciş. ♦ (Despre drumuri) Care se întretaie. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciş; saşiu. 3. (Despre plante şi animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – V. încrucişa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCRUCIŞ//Á ~éz tranz. 1) A pune cruciş; a aşeza în formă de cruce. ♢ ~ săbiile a începe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face să procreeze, obţinând un hibrid cu calităţi superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -în-cru-] /în + cruciş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCRUCIŞ//Á mă ~éz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direcţii diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se întretăia; a se intersecta. 2) (despre fiinţe sau obiecte în mişcare) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influenţa reciproc în urma unui contact, dând naştere unui idiom amestecat. /în + cruciş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNCRUCIŞÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCRUCIŞA şi A SE ÎNCRUCIŞA.A sta (sau a şedea) cu braţele (sau mâinile) ~te a) a sta şi a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciş; saşiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciş; saşiu; ceacâr; ponciş; zbanghiu. /v. a (se) încrucişa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încrucişá vb., ind. prez. 1 sg. încrucişéz, 3 sg. şi pl. încrucişeáză, 1 pl. încrucişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. încrucişéze; ger. încrucişând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încrucişát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PASĂRE-CU-CIOC-ÎNCRUCIŞÁT s. v. forfecuţă.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRUCIŞÁ vb. 1. v. întretăia. 2. (înv.) a cruci. (Îşi ~ picioarele.) 3. v. împerechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa, (reg.) a mistriţa. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRUCIŞÁT adj., adv. 1. adj. întretăiat. 2. adj. v. corcit. 3. adj. v. saşiu. 4. adv. v. saşiu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incr incru incruc

Cuvinte se termină cu literele: at sat isat cisat ucisat