încruntat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulţumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroşi. – În + crunta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntaţi, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulţumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfăţişarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúnt intranz. 1) A exprima nemulţumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfăţişare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încruntá vb., ind. prez. 1 sg. încrúnt, 3 sg. şi pl. încrúntă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCRUNTÁ vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRUNTÁ vb. v. înroşi, însângera, roşi, sângera.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRUNTÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. îmbufnat. 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorât. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se încrunta ≠ a se descrunta
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incr incru incrun

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat untat runtat