încuibat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-şi face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploşi. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. şi: încúib] – În + cuib.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCUIBÁT, -Ă, încuibaţi, -te, adj. Care s-a stabilit, s-a vârât (nedorit şi nepoftit) într-un loc. ♦ Fig. Pătruns adânc, înrădăcinat. – V. încuiba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNCUIB//Á mă ~éz intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomodând. 2) fig. (despre sentimente, stări etc.) A pătrunde adânc; a prinde rădăcini adânci. /în + cuib
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încuibá vb., ind. prez. 1 sg. încuibéz, 3 sg. şi pl. încuibeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCUIBÁ vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înţeleni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCUIBÁT adj. înrădăcinat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incu incui incuib

Cuvinte se termină cu literele: at bat ibat uibat cuibat