încunoștințare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCUNOŞTINŢÁ, încunoştinţez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înştiinţa, a comunica ceva. – În + cunoştinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCUNOŞTINŢÁRE, încunoştinţări, s.f. Acţiunea de a încunoştinţa şi rezultatul ei; înştiinţare; (concr.) aviz, scrisoare care conţine o înştiinţare. – V. încunoştinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

încunoştinţá vb., ind. prez. 1 sg. încunoştinţéz, 3 sg. şi pl. încunoştinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încunoştinţáre s. f., g.-d. art. încunoştinţării; pl. încunoştinţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCUNOŞTINŢÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunţa, a înştiinţa, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCUNOŞTINŢÁRE s. 1. v. informare. 2. anunţare, înştiinţare, vestire, (înv.) publicare, publicaţie, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. co-municare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incu incun incuno

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare intare