încurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. şi reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNCURÁRE, încurări, s.f. (Înv. şi reg.) Alergare de cai, cavalcadă; p. ext. năvală, incursiune. – V. încura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

încurá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. încúră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

încuráre s. f., g.-d. art. încurării; pl. încurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÎNCURÁ vb. v. alerga, fugi, goni.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNCURÁRE s. v. alergare, cursă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inc incu incur incura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare curare